Prioritatea IT-ului în agricultură

La prima vedere, agricultura şi tehnologiile informaţiei nu au foarte multe în comun. În opinia şi viziunea lui Valeriu Tabără, ministrul de resort, informatizarea mediului rural este o prioritate naţională tocmai pentru eficientizarea şi maximizarea producţiilor agricole de orice fel.

IT Trends: APIA şi sistemul informatic pus la punct acolo permit eficientizarea subvenţiilor agricole. Cum pot fi incluse în sistem şi alte iniţiative locale?
Valeriu Tabără: Ceea ce se petrece în locuri precum judeţul Constanţa sau Caraş-Severin reprezintă structuri complementare care vin pe politicile guvernamentale în principal şi pe ceea ce înseamnă ofertele din planul naţional de dezvoltare rurală. Există măsuri care stimulează şi susţin proiecte pe modernizarea unor ferme din diverse domenii ale agriculturii. Pareteneriatul public-privat, în acest context, nu face decât să îmbunătăţească procesul de aducere al fermelor mici în sistemul de piaţă. Vrem sau nu vrem, unul din punctele cheie al programului agricol comun al Uniunii Europene va fi adresat fermierilor mici. În acelaşi timp, adresabilitatea este şi către primăriile mai mici pentru dezvoltarea unui sistem de piaţă, în care aceşti producători să dispună de acces direct. Din păcate, în ultimii ani una din marile noastre probleme a fost aceea a securizării pieţelor din marile oraşe. Nu mai există o relaţie directă producător-consumator. Relaţia se consumă prin intermediari care distorsionează piaţa.

Privatizarea pieţelor nu a însemnat un lucru benefic pentru relaţionarea cu producătorii existenţi. Ca atare, problema fermierilor mici este una din cele mai importante la ora actuală, pentru că România este statul european cu cele mai multe ferme. După ultimele date, există aproape 4 milioane de ferme. Pasul următor este asocierea acestor ferme, pentru sustenabilitatea acestor afaceri.

ITT: Şi cum poate sprijini Ministerul astfel de afaceri?
VT: Toate aceste afaceri sunt subvenţionate. Dacă vă uitaţi pe regulamente în cazul culturilor intensive de legume, ele nu respectă regulile culturilor mari. Programul nou pe care îl concepem pentru perioada 2014-2020 va deschide un sistem de susţinere special pentru acest gen de afaceri. Noi dispunem deja de o măsură, pentru fermele de subzistenţă, în cadrul căreia ar intra acest gen de afaceri ce îşi pregătesc intrarea unei părţi de producţie pe piaţă. Vom ataşa aici, printr-un pachet de măsuri noi, aceste ferme de măsura 1.2.1. prin care, pe lângă cele 1500 de euro pe exploataţie, venim cu încă 50.000 de euro pentru cei care îşi dezvoltă investiţia. Pregătim şi un alt pachet de sprijinire a intrării lor pe piaţă. Totodată, sprijinim printr-o altă măsură afilierea producătorilor. De asemenea, sprijinim depozitele de legume şi fructe, pentru că, oricât ar fi fermierii de buni, ca să se poată asigura o anumită continuitate, trebuie să existe depozite frigorifice, care necesită asociere.

ITT: Toate acestea înseamnă o colaborare bună cu administraţiile locale…
VT: Calea este deschisă. Eu, ca ministru, nu mă pot băga în hotărârile locale. Autonomia şi atribuţiile consiliilor locale vor creşte în viitor, inclusiv prin preluarea de la minister a unor anumite atribuţii care sunt de autoritatea direcţiilor agricole. Apoi, primăriile sunt cele care dispun de terenuri de rezervă, care pot fi concesionate asociaţiilor de fermieri. Până la urmă, o astfel de activitate este benefică şi pentru bugetul local. Noi, ca minister, putem doar crea sistemul de funcţionare şi reglementările. În plus, lucrăm la ceea ce înseamnă strategia pentru fermele mici.

ITT: Vedeţi viitorul axat pe ferme mici şi pe producţie de tip legumicol?
VT: Nu. Văd un viitor combinat, în care toate tipurile de producţii joacă un rol. Producţia cerealieră, de pildă, deşi este hulită de unii, are o mare valoare adăugată, pentru că aici nu vorbim doar despre cereale în sine, ci şi despre cereale ca bază nutriţională pentru zootehnie. Plus că producţia cerealieră reprezintă şi va reprezenta un mare vector de export. Pe lângă asta, vorbim de producţie de plante tehnice, care este un mare succes. Rapiţa a fost adusă în România în toamna anului 1994 şi astăzi rapiţa constituie o realitate şi o perspectivă de mare calibru. Putem vorbi la fel de bine despre sfecla de zahăr, la pomicultură, la viticultură şi aşa mai departe.

ITT: Având în vedere toate aceste planuri, ce rol va juca informatizarea?
VT: Este un subiect extrem de important şi de mare actualitate. Iată, de pildă anul acesta cererile ţăranilor pentru suprafeţe s-au depus online de către fermieri. Peste 99% dintre ei au făcut asta, fapt care reprezintă un imens succes, mai ales că s-a petrecut în zona cu cea mai puţină încredere în fenomenul IT. Mai mult, ne gândim foarte serios să înfiinţăm infochioşcuri în primării şi care să servească nu doar programului naţional de dezvoltare durabilă, ci locuitorilor din cele mai diverse comunităţi. În plus, intenţiile MCSI de extensie a broadband-ului în mediul rural reprezintă un lucru excepţional pentru agricultură şi pentru toate activităţile din mediul rural. În opinia mea, informatizarea în mediul rural constituie o prioritate absolută de dezvoltare în viitor. La asta se adaugă problema unificarea sistemelor informaţionale deja existente, o problemă la care sunt convins că va fi de mare ajutor strategia de reorganizare teritorială a României. Noi avem mare nevoie de a dispune de instrumente pentru a le spune şi arăta oamenilor ce tehnologii agricole performante să folosească în funcţie de specificul local.