Nevoia de un CIO guvernamental

Rangu Călin | 8 Oct 2012

Călin Rangu este directorul executiv CIO Council. În această calitate, domnia sa a discutat cu IT Trends despre nevoia existenţei unui CIO la nivel guvernamental, dar şi despre exemplele de bună practică cu potenţial de promovare de către institutul de valorificare a proprietăţii intelectuale, IMCIS, pe care tot el îl conduce.

ITT: Imaginea care nu reuseste să se schimbe în România este de fracturi de proiecte IT în mediul guvernamental. De aceea, ideea de centre CIO Office Guvernamental poate fi foarte interesantă, dar ce ar trebui să se întâmple ca să avem şi în România aşa ceva?

CR: Ar trebui în primul rând voinţă, voinţă politică astfel încât totuşi subiectul să nu fie tratat politic. Pentru că în momentul în care un subiect se tratează politic se schimbă guvernul – se schimbă strategia – se scrie altă strategie şi nu se întâmplă nimic nici cu noua strategie cum nu s-a întâmplat nici cu cea veche, pentru că nu există continuitate. Aici vorbim de o structură profesională, cum există CIO Council ca o asociaţie a sectorului privat în care se discută şi se dezbat subiecte de interes profesional pentru cei din IT, care automat se resfrâng pozitiv în planurile lor de implementare, în cresterea gradului de maturitate a soluţiilor şi a infrastructurilor IT din companiile private. La fel şi la nivel guvernamental, fiecare instituţie are un nivel de maturitate, un anumit nivel de dezvoltare. În general, dezvoltarea e dată de managementul de top care trebuie să aibă o viziune, şi de oamenii care implementează. CIO Office Guvernamental ar trebui de fapt să înlocuiască voinţa care este trecătoare sau în funcţie de timpurile politice cu o structură de viziune profesionistă şi la nivel de top management.

ITT: Aţi făcut o estimare, nivelul pierderilor cuantificate în bani, pentru faptul că nu există un asemenea organism coordonator, care să elaboreze o viziune?

CR: O estimare clară nu există, putem să luam doar bugetul total care este al sectorului public şi să calculăm nişte procente. Eu chiar şi în sectorul privat când propun o regândire, un redesign al structurii IT şi eficientizarea structurii, fără să ştiu ce au acolo pot să le spun că un consultant profesionist le reduce cu 20% cheltuielile din plecare. Pentru că avem o experienţă bogată în structuri mari, cu proiecte mari de zeci de milioane din care am învăţat foarte multe lucruri şi acum ştim cum şi unde să ne uităm pentru a putea reduce cheltuielile. Şi acestea se reduc pur şi simplu prin eficientizarea activităţii şi a evita redundanţele de care spuneai şi neconcordanţele şi lipsa interoperabilităţii.

ITT: Să trecem puţin în altă zonă – exista vreun exemplu în România, de data asta de bună-practică care poate fi replicată?

CR: Pot fi exemple personale şi asta dacă am avut ocazia să mă lovesc de ele, dar nu am o vedere de ansamblu, pentru că nu a fost un domeniu în care să ne aplecăm. Acum dorim să deschidem o secţiune în CIO Council şi pentru zona guvernamentală, în care să vină manageri IT, directori IT, reprezentanţi ai instituţiilor guvernamentale care vor să pună umărul. Deci de-a lungul timpului au fost iniţiative, problema e că iniţiativele respective nu s-au finalizat. Lucrurile astea te fac să fii mai circumspect, dar se fac paşi înainte, în zona fiscală de exemplu, s-au făcut paşi. Au tehnologii, au investit în tehnologii, dar este încă mult de lucru. Problema mare este cu interoperabilitatea.

ITT: Mă gândeam că dacă ar exista exemplele de bună practică, aţi putea să le folosiţi în cadrul încercării de a populariza activitatea IMCIS şi nevoia, în special, pentru a se apela la acest institut.

CR: Dacă ne referim la IMCIS, el este o structură care în principiu se adresează zonei private, pentru că scopul este evaluarea capitalului intelectual, activele intangibile sunt sub forma de knowledge. Avem knowledge care poate fi cuantificat, care trebuie păstrat, înmagazinat. În zona sectorului public există, de asemenea, foarte mult knowledge, numai că este dispersat şi nu poate fi adunat într-un singur loc pentru a putea fi valorificat, este foarte mult knowledge tacit care ar trebui să devină explicit. Într-adevăr, cu metodologii conceptuale ale institutului IMCIS, se pot ajuta nişte dezvoltări profesionale în sectorul public, dar IMCIS-ul unde ar dori mai mult să se implice în sectorul public este realizarea unor centre de active intelectuale, având în vedere că România are foarte multe capacităţi intelectuale, are oameni buni, oameni cu expertiză, care dacă pleacă în străinătate sunt apreciati, evaluaţi...de ce activele astea nu pot fi cuantificate, păstrate în ţară şi valorificate? Una dintre ideile care sunt practicate în alte ţări este realizarea unui centru pentru active intelectuale, care să le identifice, să le valorifice, inclusiv capitalul intelectual al ţării ar creste, pentru că noi vorbim de PIB, dar la PIB ne uităm la o producţie fizică, dar de ce nu ne uităm şi la producţia intelectuală a României? Producţia intelectuală, din păcate, e generată mai mult în afară în momentul ăsta prin oamenii care pleacă şi lucrează pentru alţii, care introduc knowledge-ul lor în produse străine, care se vând pe pieţe străine. De ce să nu facem produsele astea cu valoare intelectuală în România şi să fie vândute de către România? Sau de firme româneşti, localizate în România. Şi în momentul în care tu evaluezi knowledge-ul ăsta, firma respectivă îi creste capitalul, crescându-i capitalul atrage investitori. Ne plângem de lipsa investiţiilor străine – păi hai să le dam posibilitatea să investească în capital intelectual în România, de ce să investească numai să cumpere fabrici, pe care să le vândă apoi ca teren agrigol sau ca teren construibil. Hai să le vindem întreprinderi intelectuale, care au capital intelectual în care oamenii să vină să investească bani suplimentari să susţină capitalul intelectual românesc.

ITT: Există infrastructuri bine concepute la nivel de judeţ, dar care au rămas la acest nivel şi mă gândesc că aşa ceva ar putea fi valorificat extraordinar de bine la nivel naţional...

CR: Şi până la urmă centrele de excelenţă nu trebuie să fie centralizate, deci nu trebuie să fie în Bucureşti toate centrele. Dacă acolo există o expertiză, de ce să nu o dezvoltăm şi să ofere servicii în alte zone ale ţării, având în vedere că acolo sunt oameni care ştiu, care vor, care pun suflet în ce fac. Dacă vorbim despre descentralizare, până la urmă noi vorbim de data-centere centralizate şi e clar, ideea este că până la urmă, ajungi la o bază de date unică, centrală, într-un data-center central, în care totul e la un loc. Dar din punct de vedere al gestiunii, al managementului, al dezvoltării, al knowledge-ului, knowledge-ul este descentralizat, pentru că o bază de date în sine nu reprezintă knowledge. El este transformarea datelor în informaţii, informaţiile se transformă în knowledge, knowledge-ul se transformă în experienţă, experienţa se transformă în know-how, iar acesta se transformă în înţelepciune până la urmă şi ajungem să fim mai întelepţi. Până la urmă lucrurile importante sunt lucrurile acestea de know-how, de knowledge care sunt la cei care ştiu să le promoveze, nu unde ai infrastructură. Infrastructura, până la urmă, este perisabilă, e ca un corp, dar dacă corpul respectiv nu are şi suflet, totul e degeaba.

ITT: Institutul s-ar implica în realizarea unor asemenea centre? Şi cum s-ar realiza acest lucru, dacă ar fi să fie făcute cu partea publică, cu administraţia publică? Mă refer şi la profitabilitate, dar şi la existenţa Institutului...

CR: Noi întâi de toate trebuie să stabilim nişte principii şi să facem awareness pe piaţă şi să modificăm anumite structuri de gândire şi legislative, pentru a se putea accepta la nivel internaţional. Standardele de contabilitate, de exemplu, permit. Ca să poţi aduce bani, trebuie să şi poţi financiar-contabil să arăţi ca ai capabilităţile respective de a atrage banii respectivi şi de a fi sustenabili de a-i da înapoi dacă vrei să îi atragi sau să iei un credit sau să chemi un investitor. Aici trebuie modificată şi legislaţia, deci lucrurile sunt puţin mai profunde, poţi să te duci direct doar ca o firmă care dă consultanţă şi îi ajută pe cei de acolo să conştientizeze mai bine ce au făcut şi care e valoarea lor pentru ceilalţi şi să le promoveze valoarea respectivă – vorbim de transfer de valoare. IMCIS inclusiv la transfer-pricing vrea să intre, pentru că până la urmă şi transferul acesta de valoare este foarte important, inclusiv contabil, în momentul ăsta, transfer-pricing-ul este reglementat mai mult decât best-practice-uri. Dar nimeni nu ştie să măsoare exact care este transfer-pricing-ul corect. Dacă o bancă în România transferă la banca mamă în Austria o anumită sumă – e transfer-pricing care intră în limită legală? Este un transfer-pricing mascat? Sunt foarte multe lucruri care trebuie stabilite. Mai bine îi ţii în România şi atunci poţi să faci un transfer de knowledge, un transfer de capital intern, astfel încât să eviţi astfel de probleme externe.

ITT: Să înţeleg ca va urma o perioadă de intens lobby la nivel parlamentar?

CR: Nu neapărat parlamentar, ci la crearea unor structuri pentru că trebuie să vii cu o propunere concretă şi coerentă şi este util să lucrezi şi la top, dar trebuie lucrat şi la nivel de down. Trebuie să vină din ambele nivele şi trebuie mai întâi construită o bază de nevoi, o bază de cereri să se vadă că există un potential şi aici sistemul guvernamental ar putea crea centrele acestea de active intelectuale, pentru că în momentul în care ele îşi vor vedea potenţialul, vor veni investitori pentru a susţine activele intelectuale româneşti şi a le valorifica. Automat şi legislaţia trebuie să se modifice. Pentru că pe legislaţie, în zona de IT stăm foarte bine, avem legi foarte frumoase, cu semnături digitale...

ITT: Şi de ce automat trebuie să se schimbe? Nu trebuie un lobby, să fie convinşi aceşti parlamentari că e nevoie de schimbarea legislaţiei?

CR: Este clar nevoie, nu ştiu dacă a legislaţiei sau a normelor, cadrul legal până la urmă, cadrul metodologic, dar eu nu văd neapărat la nivel parlamentar. Mi se pare că la nivelul celor care practică şi să vină la cei care se lovesc. De exemplu firme de audit care poate nu pot să facă un audit de felul ăsta în România pentru că nu există cadru legal. Deci trebuie să vină cerinţele de la cei care au problema, care se lovesc de ea şi care vor să meargă înainte.

ITT: O presiune a societăţii civile...

CR: Într-un fel, pentru că altfel iar facem o lege pe care nu o aplică nimeni sau apare o ruptură între o lege poate bine făcută şi cei care de fapt au alte nevoi.

Cursurile Agora

Alege conferintaAlege conferintaAlege conferintaAlege conferintaAlege conferintaAlege conferintaAlege conferintaAlege conferintaAlege conferintaAlege conferinta
  • Unde: București
  • Când: în curând
  • Info: 2 zile
Participa la curs
Cursul Agora
  • Unde: Bucharest, Romania
  • Când: în curând
  • Info: 2 day course
Participa la curs
Cursul Agora
  • Unde: Bucharest, Romania
  • Când: în curând
  • Info: 2 day course
Participa la curs
Cursul Agora
  • Unde: Bucharest, Romania
  • Când: în curând
  • Info: 1 day course
Participa la curs
Cursul Agora
  • Unde: Bucharest, Romania
  • Când: în curând
  • Info: 2 day course
Participa la curs
Cursul Agora
  • Unde: Bucharest, Romania
  • Când: în curând
  • Info: 1 day course
Participa la curs
Cursul Agora
  • Unde: Bucharest, Romania
  • Când: în curând
  • Info: 2 day course
Participa la curs
Cursul Agora
  • Unde: Bucharest, Romania
  • Când: în curând
  • Info: 2 day course
Participa la curs
Cursul Agora
  • Unde: Bucharest, Romania
  • Când: în curând
  • Info: 2 day course
Participa la curs
Cursul Agora
  • Unde: Bucharest, Romania
  • Când: în curând
  • Info: 2 day course
Participa la curs
Cursul Agora

Cea mai recentă conferinţă Agora

12 decembrie 2017

Data Centers & IT Infrastructure Management

Data Centers & IT Infrastructure Management

Viitorul este în cloud, mobil și social. Fenomenul Internet of Things devine și el realitate. În 2020 pe glob vor exista 50 de miliarde de dispozitive, care vor produce 35 zettabytes de [...]

 
Fii la curent cu ultimele noutati agora.ro!