|
Irina Athanasiu Profesor la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Universitatea "Politehnica" Bucureşti. irina@cs.pub.ro |
Încep să ma conving că învăţământul ar trebui să fie cu plată. Recent am primit o lecţie, care dacă mi-ar fi cauzat numai enervare, nu cred că aş fi apreciat-o la fel de corect. Lecţia primită este: citeşte foarte atent orice semnezi, chiar dacă este scris cu litere gri, foarte mici.
Povestea este simplă, după o pauză de câţiva ani am ajuns la concluzia că trebuie să am din nou, acasă, acces la Internet. Am ales o firmă, am achiziţionat de la firmă echipamentul corespunzător, am semnat o cerere de abonament şi am plătit factura aferentă. Recunosc că am omis să citesc ce scria, cu litere prea mici pentru dioptriile mele, pe spatele cererii: condiţiile generale de furnizare a serviciului. Fiind vorba de un serviciu cu caracter permanent, am considerat că durata pentru care fac abonamentul nu este importantă. De asemenea, pentru că era vorba de o firmă cu foarte mulţi abonaţi nu m-am preocupat de întrebări de tipul – ce pot să fac dacă suportul tehnic sau calitatea serviciilor sunt de neutilizat? Am constatat destul de repede că am greşit.
Primul semn de întrebare a apărut când am citit în documentaţie că pentru ecranul în care apare textul "...has not passed Windows Logo testing to verify its compatibility with Windows XP" răspunsul este " Click "Continue Anyway" ". Din păcate problema nu este că nu se poate verifica compatibilitatea, ea nu există. Nu am putut să utilizez echipamentul achiziţionat simultan cu altele conectate tot pe porturi USB, dar având drivere compatibile. Deasemenea după utilizare trebuia să reconfigurez tot ce mai era conectat pe porturi USB. Să zicem că asta este de înţeles, nu oricine este în stare să scrie un driver care să respecte toate cerinţele tehnice. Din păcate după câteva luni am constatat că orice aş face calitatea serviciului este foarte departe de ce aveam nevoie şi se anunţa în reclame, aşa că am hotărât să renunţ. Cei de la firmă m-au anunţat că am un abonament de un an. Am plătit conştiincios factura lună de lună până când s-a împlinit anul. Când surpriză, am aflat că în textul scris cu litere mici se prevede prelungirea automată a abonamentului, dacă nu se face un anunţ cu 60 de zile înainte de expirare. Faptul că eu am anunţat, e drept că nu în scris, cu 7 luni înainte că nu mai utilizez serviciul şi m-am şi ţinut de cuvânt nu are relevanţă. Am reuşit să obţin blocarea serviciului dar trebuie să plătesc abonamentul încă 12 luni. Presupun că este vorba de plata lecţiei amintite. Cel puţin asta am înţeles dintr-o scrisoare pe care mi-a trimis-o firma. În această scrisoare, după ce mi se mulţumeşte pentru interesul pe care l-am manifestat pentru serviciile oferite de către companie, mi se pune în vedere că în zece zile să îmi revizuiesc atitudinea, am semnat un contract şi trebuie să îl respect. Între timp am mai mai avut un schimb de epistole cu firma. Prefer să nu le comentez, toată lumea ştie că trăim în ţara lui Caragiale.
De altfel, la câteva săptămâni de la blocarea contului firma m-a anunţat că mi-a acordat un card de fidelitate. Aşa am înţeles care este profilul clientului ţintă: cel care achită factura lună de lună fără să deranjeze pe nimeni, de exemplu utilizând serviciul. Ştiu, o bază de date cu clienţi şi probleme este greu de întreţinut.
Am început o procedură de verificare a funcţionării Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor. Nu am mari speranţe, avocatul cu care am vorbit şi care mi-a confirmat că în condiţiile generale de furnizare a serviciului apar clauze abuzive, mi-a spus că multe firme de telefonie practică acelaşi gen de contract/abonament.
Morala poveştii – pentru că nu mai există monopol pentru servicii în aceast domeniu, să cerem contractele înainte de a le semna, să le citim, să verificăm condiţiile de reziliere şi dacă nu există nici o obligaţie a prestatorului de servicii pentru lucruri banale cum ar fi calitatea serviciilor să căutăm alt furnizor. Spun asta în speranţa că există furnizori de servicii care îşi tratează clienţii ca şi cum ar fi clienţi şi nu persoane care au acces la lumina soarelui numai datorită furnizorului respectiv.