Irina Athanasiu Profesor la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Universitatea "Politehnica" Bucureşti. irina@cs.pub.ro

      Nu ştiu câţi din cei care citesc această rubrică au trăit fenomenul cozii la brânză şi cunosc îndemnul "daţi mai puţin să ajungă la toată lumea". Forma mai corectă ar fi fost "daţi mai puţin să apuc şi eu". Cam aşa am reacţionat după ce am avut curiozitatea să aflu numărul de facultăţi, finanţate de la bugetul de stat, în care se pregătesc absolvenţi pentru industria TI în România. Parcurgând înainte de admitere listele de pe situl MEC (http://www.edu.ro/cifrascola.htm) am constatat că existau 17 facultăţi în domeniul "Ingineria sistemelor şi calculatoarelor" şi 18 facultăţi în domeniul "Informatica". În total pentru anul universitar 2004-2005 au existat 6.706 de locuri, dacă considerăm şi locurile cu taxă, numai în facultăţile din domeniile considerate (există şi alte facultăţi candidate, dar nu conţin cuvintele calculatoare sau informatică în titlu). Oraşele în care se va face pregătirea viitorilor studenţi sunt: Alba Iulia, Arad, Baia Mare, Braşov, Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Petroşani, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Suceava, Târgovişte, Târgu Jiu, Târgu Mureş şi Timişoara.
      Ştiu de mult timp că acelaşi fenomen poate să fie prezentat ca pozitiv sau dăunător, cu o alegere potrivită a argumentelor. În cazul nostru există un punct de vedere din care se poate spune - cu cât mai mulţi studenţi admişi - cu atât mai mulţi absolvenţi - cu atât mai bine pentru industria TI, pentru economia naţională etc. Acest punct de vedere ignoră nivelul de competenţă ce poate să fie asigurat absolvenţilor. Un alt punct de vedere pleacă de la realitatea în care trăiesc şi în care mi se pare (poate că greşesc) că datorită subfinanţării manifestate în diferite forme nu reuşim să pregătim un număr suficient de absolvenţi la nivelul necesar pentru ca să se poată realiza în România multe proiecte, mai complexe decât scrierea de aplicaţii după specificaţii, prelucrări de date, construirea de pagini de web, organizarea de centre de consultanţă pentru clienţi etc. Dacă banii existenţi s-ar împărţi la mai puţine facultăţi, cu mai puţini studenţi am avea absolvenţi care ar produce venituri mai mari şi din care s-ar putea finanţa, ulterior, mai mulţi studenţi şi de ce nu mai multe facultăţi. Care este punctul de vedere corect?