Irina Athanasiu Profesor la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Universitatea "Politehnica" Bucureşti. irina@cs.pub.ro

      Termenul de "tehnologie revoluţionară" a fost atât de abuzat în perioada DotCom încât s-a ajuns ca utilizarea sa să stârnească zâmbete. Din considerente de marketing orice găselniţă legată de Internet primea automat eticheta de tehnologie revoluţionară, însoţită de promisiunea că o să ne schimbe viaţa. Uitându-mă în urmă mă întreb ce s-a inventat de fapt în TI în ultimii ani?
      Internetul a pornit din lumea ştiinţei de la nevoia de a muta date sau documente, informaţii în general, mai întâi între calculatoare interconectate direct, pe urmă în cadrul unor reţele locale, apoi la distanţă fără să mai fie necesară conectarea directă. Mai târziu calculatoarele implicate în "mutarea" de date au devenit tot mai multe şi mai depărtate unele de altele. Utilizarea relaţiei client/server a reprezentat un pas mare înainte. Şi uite aşa lumea s-a împărţit în două. Client este cel care cere şi eventual capătă fiind dependent de cei de la care cere. Server este cel ce are sau poate obţine ce cere clientul. În această relaţie serverele deţin puterea pe baza resurselor pe care le au şi a rolului care le-a fost atribuit. Nu este un concept nou, doar că se utilizează pe o scară foarte mare. Pasul următor a fost Web-ul, tehnologiile asociate, în general extinderea ideilor de portabilitate şi compatibilitate la noi dimensiuni.
      Soluţiile iniţiale erau caracterizate prin simplitate, bazate pe tehnologii şi protocoale potrivite pentru a demonstra viabilitatea unor concepte, ignorând probleme ca securitate, scalabilitate, fiabilitate, etc. Astfel de probleme au fost conştientizate mai târziu, în special după intrarea în zona comercială. Soluţiile au fost acceptate de toţi în momentul în care erau deja utilizate de prea mulţi ca să se mai poată discuta despre studii sau comitete de standarde. Compatibilitatea face diferenţa dintre a comunica sau a nu comunica, iar a comunica este astăzi ceva esenţial, s-au acceptat soluţiile compatibile indiferent de cine le-a propus.
      Mai nou termenul de serviciu l-a înlocuit pe cel de aplicaţie. Se vorbeşte de arhitecturi orientate către servicii. Orice proiectare începe prin definirea funcţionalităţilor pentru "front-end", "back-end" şi "business logic". Urmează definirea interfeţelor de utilizare. Proiectarea şi implementarea componentelor se realizează ulterior. Această abordare este valabilă şi pentru sisteme care nu îşi propun să fie accesabile din Internet (dacă mai există cumva aşa ceva). Nici această separare de funcţionalităţi nu este nouă, a apărut o dată cu termenul de portabilitate, modern pentru prima dată prin anii '70 în zona compilatoarelor.
      Odată cu dezvoltarea Internetului s-au dezvoltat şi modele de afaceri specifice, există jucători foarte puternici - furnizorii de Internet şi furnizorii mari de informaţii şi servicii. Ei sunt cei care pe de o parte asigură servicii, dar care în acelaşi timp pot să controleze tot ce se întâmplă, pentru că totul trece pe la ei. De altfel ei sunt cei care dau certificatele de bună purtare şi sunt cei care înregistrează şi oferă serviciul de regăsire a serviciilor. Acumularea de putere s-a făcut în timp cu sprijinul şi susţinerea tuturor. Să pătrunzi acum în grupul acestor jucători este foarte dificil şi presupune accesul la resurse importante ceea ce înseamnă un efort financiar enorm.
      Şi deodată au apărut soluţiile P2P în care, surpriză, - se mută informaţii între calculatoare, ignorând o parte din marii jucători. Nu pe toţi, pentru că furnizorii de Internet nu pot să fie ignoraţi - ţeava prin care curg datele este la ei. P2P a apărut ca o soluţie a unei probleme, a traversat o perioadă în care era asociat cu difuzarea ilegală de muzică fără copyright, iar acum este propus ca soluţie de cost redus pentru multe tipuri de servicii. De multe ori prezentarea tehnologiilor din această categorie este asociată cu ideea de democraţie. Se vorbeşte de exemplu de absenţa cenzurii, de egalitatea şanselor, etc. Cât este marketing şi cât este realitate, urmează să aflăm.
      Fiecare dintre paşii parcurşi individual este poate mic, despre ansamblul acestor paşi se poate spune însă că ne-a schimbat viaţa. Dezvoltarea Internetului a coincis cu impunerea unui alt termen "globalizare". Cei doi termeni s-au sprijinit reciproc şi dacă acum reîntoarcerea la izolare nu mai este posibilă, în absenţa unor catastrofe mondiale, asta se datorează şi existenţei Internetului. Şi atunci poate că totuşi avem de a face cu tehnologii revoluţionare?