Irina Athanasiu Profesor la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Universitatea "Politehnica" Bucureşti. irina@cs.pub.ro

      Orice profesor, la orice materie, ajunge la un moment dat să spună că studenţii (sau elevii, după caz) nu mai sunt cum erau o dată. O astfel de afirmaţie are rareori un sâmbure de adevăr, de cele mai multe ori este vorba numai de trecerea timpului care şterge amintirile neplăcute, eventual de glorificarea involuntară a experienţelor din tinereţe. Şi totuşi, cred că ceva se întâmplă şi povestea cu "nu mai sunt" începe să devină adevărată, pentru studenţii de la calculatoare. Consider că există mai multe motive pentru această schimbare.
      Primul - s-a schimbat motivaţia celor care decid să devină studenţi la calculatoare. A fost o perioadă în care absolvenţii de liceu doreau să devină studenţi la calculatoare pentru că ştiau că este o facultate dificilă şi absolvirea aceastei facultate părea să demonstreze ceva în legătură cu capacitatea intelectuală a respectivilor. Existau şi argumente colaterale, ca absolvent de calculatoare era mai greu să fi repartizat după absolvire într-un loc unde nu există curent electric sau alte facilităţi din aceaşi categorie. Tentaţiile exterioare şcolii erau puţine. Legăturile dintre profesori şi studenţi ascunşi în carapacea oferită de şcoală erau mai stânse. A urmat perioada (valabilă şi acum) în care din liceu elevii au acces la tehnica de calcul. Facultatea a fost invadată de pasionaţi. Dar nu ştiu când lucrurile s-au schimbat. Admiterea a devenit mai uşoară iar numărul de locuri "fără plată" a crescut mult. Pentru că tot ce este legat de calculatoare pare să asigure slujbe, chiar bine plătite, au devenit studenţi şi tinerii care nu sunt interesaţi de subiect şi care contează pe faptul că într-un fel sau altul vor ajunge ca după cinci ani să obţină hârtia pe care scrie diplomă de ceva cu calculatoare sau informatică iar această hârtie o să fie suficientă pentru a obţine... De aici lucrurile sunt mai puţin clare.
      Al doilea motiv - ca şi în alte ţări, studenţii încep să lucreze din primii ani de facultate. Dacă lucrează în firme legate de TI această situaţie ar trebui să fie benefică adăugând la pregătirea studenţilor o deschidere spre practică. Dar, de cele mai multe ori nivelul acestor activităţi este scăzut. Am întrebat de curând un student angajat la ce proiect lucrează. Mi-a răspuns - "Nu ştiu. Eu mă duc acolo şi mi se dă ceva de făcut şi stau până termin". Chiar dacă nivelul activităţii nu este foarte scăzut, angajarea la o firmă conduce la schimbarea priorităţilor - salariul este ceva ce apare în fiecare lună, sesiunile de examene sunt de două ori pe an, iar un examen pierdut acum se poate reface mai târziu.
      Vreau nu vreau trebuie să menţionez şi al treilea motiv. Tot contextul asigurat de şcoală este mai puţin atractiv. Chiar dacă problemele legate de dotare, acces la informaţie, utilizarea mijloacelor moderne de predare sunt rezolvate în mare măsură, rămâne în continuare deschisă problema corpului profesoral. Cadrele didactice din învăţământul de calculatoare se împart în general în două categorii. Cei care sunt profesori sau conferenţiari, sunt în învăţământ pentru că au hotărât să se dedice acestei meserii cu mult timp în urmă, iar tentaţiile din afara şcolii sau ţării nu au fost destul de puternice ca să îi convingă să facă o schimbare. Numărul profesorilor sau conferenţiarilor veniţi în învăţământ mult după anul 1990 este nesemnificativ. A doua categorie este formată din asistenţi şi preparatori. Din păcate majoritatea celor din această categorie sunt în şcoală în drum spre altceva. Din acest motiv studenţii, pregătirea lor, nu îi interesează. Au alte planuri, alte interese. Între cele două categorii ar trebui să existe şefii de lucrări (lectori). Dar această categorie este practic inexistentă.
      În fond de ce este important cum sunt studenţii? Din cauza melancoliei caracteristice profesorilor de vârsta mea? Cum sunt studenţii aşa vor fi şi absolvenţii şi aşa o să fie în timp şi industria de TI.
      Să fie situaţia fără ieşire aşa cum pare? Probabil că nu. Dacă cei care au nevoie ca studenţii să fie altfel - profesorii şi firmele ar colabora, ar putea să schimbe împreună multe lucruri.
      Dar poate că mă înşel şi orice profesor, la orice materie, ajunge la un moment dat să spună că studenţii nu mai sunt cum erau o dată.