Lucian Savluc este inginer software specializat în proiectarea interfeţelor cu utilizatorul, uzabilitate şi arhitectura structurilor de date. În prezent este stabilit în Vancouver, Canada. Lucrează la compania NGRAIN, specializată în tehnologii 3D pentru apărare, aviaţie şi industrie. A lucrat ca Web Producer pentru firma Sxip şi ca Senior Web Designer la HealthMetrx. Este promotorul grupului ROSI (Romanian Open Source and Free Software Intiative) şi iniţiatorul proiectului conferinţei eLiberatica ce se va desfăşura la Braşov, în perioada 18-19 mai. Blog: www.cianblog.com

Să ai o idee, să o popularizezi, să cauţi susţinători, să accepţi critici, să treci peste momentele de scepticism, să găseşti parteneri şi, până la urmă, să vezi cum idee ta se materializează... Multe lucruri măreţe s-au realizat astfel, dintr-o combinaţie de idealism, spirit practic şi o perseverenţă vecină cu îndărătnicia. Iar povestea conferinţei eLiberatica - The Benefits of Open & Free Technologies este o ilustrare la îndemână.
Cel de la care a pornit totul este Lucian Savluc, un informatician român stabilit în Canada. Fără perseverenţa sa, fără sutele de ore pe care le-a dedicat idei de a coagula o comunitate open source & free software în România nu am fi avut şansa ca în primăvara lui 2007 să întâlnim la Braşov câteva dintre marile nume ale mişcării open source la nivel mondial. La urma urmei, la fel s-a născut şi Linux-ul, şi multe alte proiecte open spurce de succes: pornind de la o idee şi urmând-o până la concretizare.
Mă voi preface că nu ştiu povestea, pentru ca s-o putem afla chiar de la sursă.

Mircea: Cum ai ajuns să te ocupi de informatică? Cum a fost începutul?

Lucian: Prima expunere la lumea informaticii (nu iau în calcul orele de „informatica” ce se predau pe vremuri într-un liceu cu profil de mate-fizică) a fost prin ‘90, când mi-am cumpărat un Sinclair Spectrum şi am început sa scriu mici programele în Basic. După o perioadă de vreun an m-am plictisit şi l-am schimbat cu o combină muzicală.

Prin ‘93 (parcă), mă aflam la o instituţie publică şi într-un birou am avut ocazia să văd primul sistem Windows. Mi-a plăcut interfaţa, mausul, mi se părea o revoluţie extraordinară faţă de ce ştiam eu despre calculatoare. Apoi, prin 95, mi-am cumpărat primul 386 cu un Windows 3 pe el. După câteva nopţi nedormite (aveam impresia că o să fie simplu, îl bag în priza şi, gata, ştiu să-l folosesc) am descoperit că sunt departe de a şti ceva despre calculatoare. Şi am început să citesc cărţi de specialitate, să fac cursuri. Da, am început cu Windows-ul, paradoxal... Acum regret pe undeva că am petrecut atâta timp, când Linux-ul era la îndemână. Dar vezi tu, nu aveam informaţia, nu avea cine să mă îndrume, nu aveam alternativa sau, daca era, nu ştiam de ea.

Mi-am luat toate acreditările Microsoft, în final ajungând MCSE+Internet prin 99. În paralel am făcut câte cursuri au încăput, ceva programare, cursuri de modelare 3D, Internet, fără o ordine anume, haotic. Mi se părea o lume fascinantă, dar nu ştiam unde o să-mi găsesc locul.

Primul job adevărat în domeniu a fost într-o mică firma româno-americană care a fost impresionată de acreditările mele (pe vremea aia nu erau mulţi cu MCSE+I). Am început ca inginer de sistem dar în scurt timp am ajuns să fac web design şi dezvoltare. A urmat apoi o firmă româno-germană, unde am lucrat ca programator, în timp specializarea mea devenind cea ce se numeşte astăzi usability/user interface design. Mi-am luat alte acreditari, Adobe, Macromedia etc. şi mi-am descoperit calea ce o aveam de urmat.

Iar calea asta a traversat oceanul...

Da... În Canada am emigrat în 2003. A fost greu la început, timpurile nu erau propice, piaţa de munca în IT era slabă după căderea dotcom-urilor. Pe scurt, după vreo şase luni în care am lucrat la un laborator foto digital, şansa mi-a permis să mă angajez la o firma ce dezvolta aplicaţii pentru laboratoarele medicale. Am învăţat multe lucruri noi acolo. Trimis de firmă, am mai făcut câteva cursuri de specializare dar, în final, după numai şase luni, m-am trezit pus pe liber alături de alţi colegi, datorita unor ajustări la buget.

Şansa cea mare a fost sa mă remarc la o competiţie pentru un post de web producer la o firma tânăra şi foarte dinamică, aici, în Vancouver. Cei de acolo foloseau tehnologii open source. La început am avut sentimentul unuia venit de la ţară şi ajuns în metropola. Totul era nou şi diferit, dar atât de interesant... Acolo am avut şansa să-l cunosc pe Zak Greant, am devenit foarte buni prieteni iar orizontul meu spre lumea Open Source/Free Software (OS/FS) s-a deschis. Am fost cu totul cucerit.

Deci, urmează partea de open source... Înseamnă că ideea unei conferinţe OS/FS nu e departe.

A urmat angajarea la o firma mai mare (unde lucrez şi în prezent) ca software engineer, răspunzând de partea de interfaţă şi usability a aplicaţiilor pe care le dezvoltă. Între timp mai multe lucruri au început să mă frământe.

În primul rând, am fost agasat de cât de puţine lucruri ştiu cei de aici despre România. Şi cele puţine pe care le ştiu nu sunt tocmai plăcute. Apoi am început să mă întreb cum aş putea să le împărtăşesc celor din ţară ce am descoperit aici. De fapt, ce am descoperit? Că se pot face bani, afaceri, returnând ceva şi comunităţii, făcând un bine celorlalţi. Împărtăşindu-le experienţa ta. Esenţa Open Source şi Free Software. Am realizat cât de limitaţi suntem atunci când nu avem de ales. Când suntem forţaţi să luam ce ni se dă şi nici măcar nu avem dreptul să ştim ce luăm.

Cam aşa mi-a venit ideea... Ceva practic, ceva care să pună la un loc oamenii, culturile, principiile. O conferinţa FLOSS în România. (FLOSS - Free/Libre/Open Source Software)

Cu Zak mă întâlneam frecvent; îmi aduc aminte şi acum seara când ne-am întâlnit la o bere şi i-am spus: „Zak, vreau sa fac ceva bun pentru ţara mea şi ceva bun pentru comunitate. Vreau să încerc să organizez un eveniment FLOSS în România. Singur nu pot, eşti alături de mine?” Pentru că nu ştiam nimic despre cum se poate iniţia aşa ceva, am început să citesc, să caut, să aflu cum au făcut alţii. Zak a fost mereu alături, cu o sugestie, cu un sfat. Am ajuns la concluzia ca avem nevoie de cei din comunitatea FLOSS din România - dacă există aşa ceva. Am căutat pe internet, prin forumuri, peste tot... Mi-am contactat foştii colegi, prietenii şi i-am întrebat: Există o comunitate OS/FS în ţară? Sunt firme care se bazează pe soluţii OS/FS? Răspunsurile au fost destul de descurajatoare.

Dacă mă întrebai pe mine, ţi-aş fi spus de la bun început că există şi că, pe unde mă învârt eu, par să fie majoritare. M-ai bine că nu m-ai întrebat, că rămâneam fără conferinţă.

Aşa a fost sa fie. Sigur că există firme de genul acesta şi în România, din păcate prezenţa lor este oarecum discretă. Acum, după tot acest timp, văd şi eu că sunt mulţi oameni interesaţi de aşa ceva, chiar entuziaşti, sau mici comunităţi - în special axate pe Linux - însă nu sunt destul de vizibile.

Ca să revin acum la începuturi; am început să contactez pe cei care mi se păreau că se remarcă, că au o contribuţie pe forumuri. Probabil că cea mai vizibilă comunitate este cea de PHP. Ei au fost primii pe care i-am luat în calcul. Am căutat şi prin lumea Linux, dar nu am insistat - ştiam că ei au deja o comunitate în formare iar dorinţa noastră era să ne adresăm unui spectru mult mai larg.

„Dorinţa noastră”... Noi fiind...?

La început, câţiva (numele lor vor fi listate pe situl eLiberatica în curând). Apoi am setat un proiect pe Basecamp şi a început munca de convingere, discuţii, e-mail-uri schimbate. Cert este ca în final am organizat un grup. Aşa s-a născut ROSI.

Ideea este simplă. Nu avem timp să lucram la organizarea unei comunităţi, ar lua ani iar România este deja în urmă. Eu sunt o persoană practică. Ca să avem rezultate trebuie început cu ceva în forţa. Aşa că vom începe cu o conferinţă de anvergură, unde oameni importanţi din afară vor prezenta alături de specialişti din ţară. Să punem lumea la un loc, să schimbe idei, să afle cum au făcut alţii, să învăţăm unii de la alţii. Nu putem să influenţăm probabil guvernul, dar putem să-i influenţăm pe cei care fac afaceri în IT. Putem să influenţăm programatorii. Pe cei din învăţământ. Şi chiar pe utilizatorul de rând al unui calculator.

România nu este o ţară foarte bogata, soluţia este sub nasul nostru dar noi continuăm să dăm bani grei pe software şi soluţii proprietare. Plătind licenţe, folosind soft închis. De ce? Pentru că marea majoritate nu ştim sau nu avem de unde alege. Din inerţie. Toate la un loc şi încă multe altele. O să citez aici un răspuns primit de la cineva pe care l-am invitat să facă parte din ROSI: „ ... jobul de a unifica OS/FS (din România) este unul cel puţin ambiţios. Eu momentan privesc cu rezerve reuşita unei acţiuni de genul asta. Ar fi incredibil de util sa se reuşească. Dar, crede-mă, o să vă loviţi de câteva aspecte 100% romaneşti: Să moară capra vecinului * I’m teh l33t * U'r stupid * Nu-i vina mea, e vina user-ului. * Dacă este nou, RTFM over and over again.”

Au mai fost şi alte reacţii asemănătoare. Au dreptate cei care gândesc astfel? Se pare ca da, în multe privinţe, deşi eu cred că - dincolo de cinismul şi suspiciunea multora - românii nu s-au schimbat cu totul. Există un mare potenţial în ţară. Eu sunt un optimist, nici nu am cum sa fiu altfel.

Şi un om practic. Care a fost ordinea priorităţilor?

Doream o conferinţa care să creeze o punte, să nască o mişcare şi să genereze o comunitate adevărată. Dar nu aveam nici un statut, nimic. Aici am avut şansa de a intra în contact cu Agora. ROSI avea nevoie de un partener, cineva care să mânuiască partea administrativă, practică. Am avut noroc, am descoperit nişte oameni minunaţi acolo.

După ce conferinţa se va încheia, actualul grup informal ROSI se va constitui într-o organizaţie non-guvernamentală, total transparentă, şi sper că oameni pricepuţi şi entuziaşti să ni se alăture şi să devină o forţă. ROSI va trebui să fie condus de cei din ţară, trebuie să se alimenteze cu entuziasmul şi determinarea celor de acolo. Sunt multe de spus pe tema asta, eu am încredere că se vor găsi cei potriviţi să ducă mai departe ce am început noi cei putini (mulţi dintre noi împrăştiaţi prin lumea largă) de acum.

Copyright © Net Report, o publicaţie Agora Media