Mulţi dintre voi ştiu deja ce este un blog şi probabil deţineţi unul, mai mult sau mai puţin activ, ori vă veţi dori acesta, în viitor. Şi fiindcă nu este timp pentru a inventa noi definiţii, o voi aminti pe cea prezentă pe Wikipedia, enciclopedia liberă: un weblog (prescurtat blog) este o publicaţie web ce constă în primul rând din articole periodice (normal în ordine cronologică inversă). Tematica unui weblog este diversă, la fel ca şi scopul său, cum sper să vă conving din exemplele din josul rubricii, specificul jurnalului depinzând exclusiv de dorinţele "stăpânului" acestuia. Tot acesta va stabili şi dacă blogul este unul personal, sau deschis colaboratorilor, altfel spus, cu mai mulţi stăpâni. Tot acolo veţi afla şi o scurtă listă de unelte ce automatizează actualizarea blogurilor, operaţiune care în trecut era mai puţin comodă şi accesibilă oricui. Majoritatea acestor softuri sunt acum gratuite, însă se găsesc pe piaţă şi altele care, în schimbul unei mici plăţi oferă servicii suplimentare, menite să mulţumească fiecare posesor. Pentru că oferta este vastă şi atrăgătoare nu voi mai lungi povestea, nu voi pomeni despre agregatoare, RSS şi blogroll... ci voi lua câteva exemple, aproximativ aleator :), din cele de mai jos:
Una pe zi
unapezi.fourhooks.com/blogwards_html
Printre principalele avantaje ale acestui gen de publicare on-line trebuie să menţionez posibilitatea vizitatorilor de a lăsa comentarii publice, soiul acesta de interactivitate creând comunitatea celor ce urmăresc acel jurnal. Toate acestea nu se limitează doar la spaţiul virtual, un exemplu viu fiind iniţiativa din ianuarie a.c. aparţinând lui Dragoş Novac de a realiza un concurs al blogurilor, Roblogfest, care s-a încheiat cu o petrecere ce-a reuşit să adune laolaltă bloggerii înscrişi în competiţie. Lista nominalizaţilor şi câştigătorilor poate fi studiată la adresa alăturată.
Blog Zen
mintea-de-ceai.blogspot.com
De Irene, ce scrie un jurnal mai... zen, am prins drag din mers, probabil într-o zi mohorâtă, ca multe altele, şi ca mulţi alţii am rezonat cu poveştile din însemnările acesteia, şi pe ici colo cu pozele ce trimiteau la situri frumoase, de grafică ori de fotografie. Pentru că faptele bune nu trec niciodată nepedepsite, Irene a ieşit parţial din anonimat în urma publicării pe Metropotam.ro a unui interviu-profil care-a înghesuit-o la colţ şi-a scos tot ce a putut de la ea.