Irina Athanasiu Profesor la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Universitatea "Politehnica" Bucureşti. irina@cs.pub.ro

De mult de tot, în alt secol, pe vremea când GURU (Grupul Utilizatorilor de UNIX din România) organiza conferinţele ROSE (Romanian Open System Event) în care încerca să convingă comunitatea TI românească în legătură cu viitorul sistemului de operare Linux, un reporter m-a întrebat: "Care este diferenţa dintre Windows şi UNIX?". Era în ´96, în plină campanie electorală aşa că am răspuns - aceeaşi ca dintre conducerea de către un despot luminat şi o democraţie.
        Indiferent câţi dintre utilizatorii Windows îşi doresc o schimbare, este privilegiul despotului să decidă dacă şi când se face. Şi întotdeauna despotul ştie mai bine ce le trebuie supuşilor, el este cel care stabileşte condiţiile compromisului performanţă/preţ implicat de acordarea a orice.
        În UNIX (în varianta Linux) era suficient ca un grup de programatori/utilizatori să dorească o nouă facilitate, să o implementeze, să o facă accesibilă şi acceptată de un număr semnificativ de utilizatori şi ea devenea parte a sistemului. Lumea academică era în întregime adepta UNIX. Universul Windows - al produselor cu licenţe scumpe era practic interzis universităţilor, şcolilor. Tinerii în mod natural sunt nonconformişti, gata să atace establishment-ul, fiind adepţii democraţiei. Cei maturi tind să apere ce au obţinut (căpătat), să menţină starea curentă chiar dacă este inconfortabilă.
        Gândindu-ne la "ego-ul" programatorilor, despotul luminat nu permite să existe decât un nume - Microsoft şi poate Bill. În lumea UNIX au existat şi există multe nume celebre.
        A trecut de atunci o vreme. Oare despotul a devenit mai despotic sau s-a mai luminat? Cât de democratică a rămas democraţia?